Efecte
Principalul efect al ozonoterapiei in majoritatea bolilor pe care le trateaza este cel antiinflamator. Astfel, fie ca discutam de o inflamatie localizata la nivelul unei mucoase, la nivel muscular sau articular, mecanismul prin care aceasta se reduce este acelasi. E important insa de mentionat ca ozonul poate ajunge la locul inflamatiei, in doua moduri: local, prin injectare directa, sau sistemic, prin autohemotransfuzie majora ori insuflatie rectala.
In cazul tratamentului natural pentru hemoroizi, ozonul este introdus in corp prin insuflatii rectale si va fi absorbit la nivelul plexurilor sangvine de la nivelul colonului. In faza hemoragica a bolii hemoroidale, concentratiile folosite au ca scop protejarea corpului de infectiile care pot aparea, precum si oprirea sangerarii. Dupa aceea, se are in vedere efectul antiinflamator pentru ca hemoroizii sa regreseze pana la disparitie (evident, in acest timp se va evalua si trata cauza bolii hemoroidale).
Ozonul administrat sistemic, prin peroxizii de ozon formati in momentul absorbtiei sale in sange, intervine in ciclul inflamator si poate intrerupe amplificarea acestuia, prin indepartarea excesului de radicali oxidanti si cresterea biologica a cantitatii de antioxidanti.
Un alt efect observat de biochimistii care au studiat actiunea peroxizilor de ozon asupra tesuturilor a fost normalizarea potentialului transmembranar in zonelele afectate de inflamatie, avand ca si consecinta retragerea mai rapida a edemului. Ozonul inhiba degradarea acidului arahidonic in prostaglandine si reduce cantitatea de compusi pro-inflamatori, scazand si eliberarea de citokine proinflamatorii, precum TNFα , IL6 si IL1. In zona inflamata, de obicei, fluxul sangvin este si el afectat, prin diminuarea aportului de sange oxigenat prin artere si prin scaderea intoarcerii venoase, ceea ce creste inflamatia locala. Hipoxia locala produce durere. Ozonul creste oxigenarea locala prin mai multe mecanisme.
Direct, prin scindarea moleculei intr-o molecula de ozon si un radical liber (care se combina cu alt radical generand in cascada inca o molecula), dar si indirect prin actiunea asupra eritrocitelor, prin cresterea 2,3 difosfogliceratului, crescand gradul de eliberare a oxigenului in tesuturi din oxihemoglobina. Astfel, desi ajunge mai putin oxigen cantitativ, el va fi eliberat mai rapid si intr-un procent mai mare, reducand durerea generata de hipoxie. Acest mod de actiune e produs inclusiv prin administrarea locala de ozon.
Durata
Numarul de sedinte variaza in functie de starea pacientului si de cauzele care au dus la evolutia bolii. Insa, este vorba de un tratament de lunga durata. In cel mai bun caz, timp de doua luni, cate doua insuflatii pe saptamana, insa se poate ajunge si la trei/patru insuflatii saptamana la inceput, ca mai apoi sa scada frecventa lor, iar durata finala va fi de trei-patru luni.
